25 noiembrie 2017

Cine suntem noi cu adevarat ?

Daca stau sa ma gandesc bine si sa ma intreb, cel mai sigur as spune ca asta este una dintre cele mai grele intrebari a carui raspuns preferem de cele mai multe ori sa il evitam sau sa il alungam de la noi.

Azi de dimineata in timp ce imi faceam obisnuitul ritual de weekend, in care imi permit sa ma bucur de mirosul de cafea din casa si pana am savurat ceasca de cafea in fotoliul meu preferat din living, am rasfoit ca de obicei articole care sa ma inspire pentru o zi minunata si am gasit un citat care drept sa spun m-am impresionat atat de mult incat m-am si gandit sa il imparatasesc mai departe.
Si iata despre ce e vorba:   “Pasarile nascute in colivie cred ca a zbura este o boala.” Alejandro Jodorowski

Primul meu gand cand am citit aceasta fraza (pe care de altfel o stiam, dar cel mai probabil nu am stat niciodata sa ma gandesc atat de profund la ea) a fost relationat la faptul ca ne nastem fiecare dintre noi intr-o familie si mostenim fara sa vrem anumite tipare limitative si conditionari pe care le-au trait si stramosii nostri.

Si atunci inca din copilarie parca crestem si ne autodefinim, dintr-o perspectiva care nu este intotdeauna alegerea noastra sau nu este exact traseul pe care sufletul nostru si-ar dori sa il urmeze.
Ma intreb evident si poate si voi, ei bine ce ar fi de facut sa putem sa ne lasam condusi de ceea ce am simti mai degraba noi cu adevarat si de cum am putea scapa de aceste tipare sau daca aceste tipare ne influenteaza atat de mult viata si traseul ei. Ei bine, se pare ca la cunoasterea de sine lucrurile sunt poate putin mai complexe, dar cum nicio problema nu scapa fara o solutie, cred ca atunci cand avem acele momente pentru noi ar trebui sa ne gandim si sa ne raspundem la cine suntem noi cu adevarat?

Nu ar trebui sa ne fie frica ca cu siguranta nu suntem niste balauri, iar vorba cantecului din copilarie chiar si asa “Nu imi e frica de bau – bau, nu imi e frica de bau - bau “
Ce sper sa fie relevant e faptul ca putem sa iesim din aceasta carapace si ca pana la urma fiecare dintre noi este mai mult decat ceea ce ADN=ul ne-a lasat de la stramosi. Ne putem autodepasi, intelege, cunoaste si putem sa depasim conditia cu care ne-au lasat stramosii. Putem sa ne luam zborul si sa merge spre propriul nostru destin, fara frica si fara spaima. Suntem suflete care avem multe de facut si de experimentat, trebuie sa doar sa trecem peste carapacea sociala si sa ne oferim posibilitatea de a o face.

Depinde de noi, sa ne luam zborul chiar daca ne-a nascut o pasare intr-o colivie. Nimeni nu spune ca e usor, dar ca sa vedem cum e, evident trebuie sa incercam.

Numai de bine!

autor : Adela Polverea