Crestem, descoperim, cunoastem, îndepărtându-ne de ei,
oamenii care sunt alaturi de noi necondiționat,
parintii. O binecuvântare atat de mare, pe care o apreciem atat de putin, inconștient sau constient, trăind cu impresia ca
asta este ceva normal si nimic deosebit, cand de fapt, e bucuria si Esența vietii, familia, căminul tau in care
cresti, inveti, cunosti...
Nu obiceiurile s-au schimbat, nici credința, nici iubirea, noi ne-am îndepărtat de tot
ce inseamna suflet, sentimente si iubire, punând tot mai mult accent pe
materie, prinși in câștig, uitam, ne pierdem pe drumul spre mai
mult, uitând de parinti, de dragostea lor, de oamenii care ii avem langa noi
orice ar fi, orice am face, in loc sa apreciem, pentru cat ii avem langa noi,
pentru ca va veni ziua cand nu vor mai fi, noi dam la o parte.
Cand a fost ultima oara cand i-ai oferit putin timp si
atentie părinților tai?