Crestem, descoperim, cunoastem, îndepărtându-ne de ei,
oamenii care sunt alaturi de noi necondiționat,
parintii. O binecuvântare atat de mare, pe care o apreciem atat de putin, inconștient sau constient, trăind cu impresia ca
asta este ceva normal si nimic deosebit, cand de fapt, e bucuria si Esența vietii, familia, căminul tau in care
cresti, inveti, cunosti...
Nu obiceiurile s-au schimbat, nici credința, nici iubirea, noi ne-am îndepărtat de tot
ce inseamna suflet, sentimente si iubire, punând tot mai mult accent pe
materie, prinși in câștig, uitam, ne pierdem pe drumul spre mai
mult, uitând de parinti, de dragostea lor, de oamenii care ii avem langa noi
orice ar fi, orice am face, in loc sa apreciem, pentru cat ii avem langa noi,
pentru ca va veni ziua cand nu vor mai fi, noi dam la o parte.
Cand a fost ultima oara cand i-ai oferit putin timp si
atentie părinților tai?
Cand a fost ultima oara cand ai spus "multumesc",
"te rog", "te iubesc"..? Detalii care pentru noi nu mai
conteaza atat de mult, nu le mai dam importanta, stiind ca fara vorbele acelea
sau cu ele, ei vor fii la fel..
Găsiți-va o zi, un
moment, faceți o zi specială părinților de cate ori puteți, mulțumindu-le,
arătându-le iubirea si respectul. Multumeste-i mamei tale ca te-a purtat in
pantece noua luni si a îndurat dureri mari ca tu sa vezi lumina zilei si
tatălui tau ca a fost alaturi in acele clipe. Multumeste-le ca au luat toata
suferinta si greutatea asupra lor, ca tu sa nu simti si sa ai toate cele
necesare.
Nu va rețineți de la sentimente fata de parinti,
arătati-le acum, pana inca mai sunt aici, fiti recunoscători de sacrificiile
făcute de ei, sa nu vina ziua in care va apărea regretul gandind cate lucruri
ar fi putut fi spuse si nu au fost, atunci veți
tanji dupa o clipa, dar va fi prea tarziu.
Nu va neglijati parintii, Spune-ți ceea ce simtiti acum si in fiecare zi, fiti Mângâieriea
bătrâneții lor, pentru ca si voi la
rândul vostru veți fii parinti si va veți dori acelasi lucru de la copiii vostrii.
autor: Punct