Am ajuns sa vad ... America

Nici nu mai stiu exact cand a incoltit in mine dorinta de a vedea America .Copilarind ntr-un oras foarte mic,inconjurat de munti,Uricani eram curioasa sa vad ce e dincolo de munti.Bineinteles ca filmele au avut si ele un mare impact asupra mea. Timpul a trecut,dar dorinta arzatoare de a calatorii si de a vedea lumea a crescut.Nu m-as fi gandit niciodata ca la 20 de ani voi ajunge sa vad America. Datorita varului meu,care fusese in SUA de cateva oriam aflat de un program pentru studenti Work & Travel.

Biblioteca sufletului meu

Sufletul meu e precum cea mai complicata carte din biblioteca si cu cele mai multe pagini. Nu iti vine sa te apropii de el doar pentru simplul fapt ca e prea greu de citit. E atat de greu incat doar o simpla propozitie pe care o rostesc pune in mintea oamenilor milioane de intrebari la care niciodata nu vor afla raspunsul. E complicata pentru ca isi schimba actiunea de la o zi la alta ramanand sute de capitole neincheiate.

Sufletul unei adolescente

Vine o vreme in care constatam ca magia defapt sta in mainile noastre. Noi ne construim propriul destin,noi suntem regizorii propriului nostru film si prin deciziile pe care le abordam in anumite situatii reusim deseori sa izbucnim un razboi in interiorul nostru. Noi ne scriem povestea si prin trairile interioare care adeseori le simtim ne conduc spre “emanciparea sufleteasca”.

Mi-ar plăcea să trăiesc în Sibiu

Pe vremea când traiam în Portugalia și lucram la primul roman, mi-am spus ca dacă ma voi reântoarce în România, mi-ar plăcea să trăiesc în Sibiu. Iată că sunt de două săptămâni aici, în orașul care m-a inspirat și care se pare că ma inspiră în continuare. Nu pentru faptul că în 2007 a fost Capitală Culturală Europeană sau pentru că centrul curat și frumos este plin de turiști, terase, evenimente și aerul de vacanță. Sibiul are un farmec si o atracție pentru artiști și nu numai. 

Vara prin ochii mei

 

    O mie de lucruri îmi trec prin minte… E iarăși vară. Stau în grădină în timp ce scriu acest text. Reveriile despre verile din anii trecuți mă combat. Nostalgia-și spune cuvântul. De la o vreme încoace aceeași întrebare mă macină. De ce atunci când suntem copii ne dorim să fim adulți? Iar când suntem adulți ne dorim să redevenim copii. O eternă și fascinantă întrebare. ”De ce-urile care ne macină”!