Eu în fiecare vară merg la bunicii mei la Maramureș este situat într-o zonă frumoasă a țării noastre în partea de nord aproape de
granița cu Ucraina .Locul,
împrejurimiile și oamenii de acolo mă
fascinează foarte mult este un loc aparte care îmi va rămane tot timpul
întipărit în suflet.
De obicei când ajungeam la ei prima dată stăteam în casă
împreuna, iar al doilea lucru era să mă
întălnesc cu prietenii mei. Înțelegeam minunat de bine făceam multe lucruri
împreuna, ne jucam,mergeam si luam mere de la vecini din pom era cea mai mare
distracție când vedeam că nu ne-a prins
nimeni la „furat” de fructe din grădinile oamenilor, când era cald ne bâlăceam
lângă un pârău de lângă casele noastre sau prindeam pești cu borcanul. Mergeam des la multe plimbări prin tot felul de
locuri ciudate sau mai puțin ciudate,
dar la care mergeam să ne uităam entuziasmați.
Ne plăcea sa mergem destul de mult la
un loc numit „Petricica” oamenii din zonă o numeau așa deoarece acolo se află două stânci foarte mari și în mijlocul lor era o crâpătura de unde
izvora o mică apă cristalină cu mici pietricele strălucitoare, iar susurul apei
îți încănta auzul.Într-o zi ne-am
gândit să mergem până acolo aveam un grupuleț
din care făcea parte verisorul meu, eu, două fete și încă doi băieți mai
mari ca noi cu un an.
Mergând pe
drum ne îmbrănceam unul pe celălalt fiind mici nu aveam treabă de nimic,
ajungând în locul unde se aflau stânciile sâream și
alergam unul după celălalt. Când stăteam acolo curiozitățiile ne atrăgeau și am
vrut să vedem ce se află înăuntrul stâncilor ne-am băgat toți sa aflăm ce lucru misterios se află
înăuntru.Dintr-o dată aud pe prietena care era în fața că țipă și o ia la goană cât o țin puteriile uitându-ne și noi vedem ca apar doi șerpi foarte mari din întunericul stâncilor,
când am văzut am plecat înfricoșați fără să ne mai uităm în urmă.
O periodă mai lungă de timp nu ne-am mai aproiat de locul
acela,dar după ne-am revenit și am mai
mers pe acolo, dar nu am mai fost curioși
să vedem ce se află înăuntru.
Tot timpul
mă gândesc cu drag la întămplarea aceasta chiar cu o mică înfiorare,dar stiind
că am crescut și am avut multe peripeți care nu le voi uita niciodată îmi voi
amintii mereu stiind că le-am petrecut cu persoane la care țin foarte mult și în prezent..
autor: Flueras Roxana Bianca
Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva